Zona turistica cunoscuta sub numele de Cazanele Mici ale
Dunarii, are un potential turistic impresionant. Pe langa peisajul fascinant de
care nu te vei mai satura sa il admiri, locul unde muntii Carpati se intalnesc
cu Dunarea adaposteste o serie de atractii, care mai de care mai spectaculoase.
Printre acestea amintim Chipul lui Decebal, Tabula Traian si manastirea
Mraconia.
Cunoscuta sub numele de “manastirea de sub ape”, lacasul sfant este pozitionat chiar langa Chipul lui Decebal, cea mai mare sculptura realizata in piatra din Europa.
Descopera si : Chipul lui Decebal, cea mai inalta sculptura in piatra din Europa
“Nascuta si ucisa de mai multe ori, manastirea se
infatiseaza astazi, de dincolo de moarte, ca o certitudine a credintei, nadejde
a Invierii si temelie a dragostei” este mesajul pe care il vei gasi inscriptionat
la intrarea in manastirea pozitionata intr-un taram idilic, intre satele Dubova
si Eselnita.
Manastirea al carui nume “mraconia” inseamna un loc ascuns sau apa intunecata, a avut mult de suferit de-a lungul timpul, fiind reconstruita de mai multe ori.
Constructia manastirii initiale a fost ridicata pe locul
unui fost punct de observatie si dirijare a vaselor pe fluviu, primind hramul
Sfantului Prooroc Ilie. Dupa unele marturii documentare, se crede ca manastirea
Mraconia a fost ctitorita in anul 1453, distrusa in timpul razboiului ruso-austro-turc
dintre anii 1787 – 1792, demolata si refacuta in 1968.
Este mentionat intr-o cronica faptul ca in anul 1829 “de frica
turcilor, dupa batalia nefericita de la Varna si ocuparea Constantinopolului in
1453, calugarii de la Mraconia s-au refugiat la Orsova”. Desi era substantial
degradata, in 1788 manastirea era inca locuita.
In anul 1853, sub daramaturi este gasita o icoana a Maicii
Domnului, care ajunge la o expozitie din Viena, gratie pictorului Victor Schram
din Munchen.
In anul 1931 s-a decis reconstruirea manastirii, lucrari
care multumita monahului Alexe Udrea au fost finalizate in 1947, acoperisul
fiind perfect realizat din sindrila. In
anul 1967 odata cu construirea hidrocentralei de la Portile de Fier I,
asezamantul a fost demolat complet si inghitit de apelele Dunarii, de unde si
denumirea de “Manastirea de sub ape, Mraconia”.
Un astfel de asezamant are propriile legende, cea mai cunoscuta dintre acestea fiind “blestemul ultimului calugar”. Se spune ca vitele care erau aduse intre ruinele manastirii, incepeau sa mugeasca si nu incetau pana cand nu erau scoase din acel loc. Se spune ca ultimul calugar care vazand ruinele manastirii, a luat crucea ce era infipta pe turla mare a bisericii si a urcat cu ea in spate muntele Golgotei Romanesti, unde a infipt-o pe varful unei stanci rostind urmatoarele “Ajuta Doamne Sfintei Manastiri Mracunea sa se deschida iar pe vrajmasii ei, surpa-i si pedepseste-I cu puterea ta cea mare”.
Manastirea se pare ca nu era sortita pieirii, caci la initiativa
unui preot mester priceput se pune piatra de temelie a noului lacas sfant. In
1993 reincep lucrarile de reconstructie, insa cu mari dificultati financiare.
Ruinele vechii manastiri raman sub apele Dunarii, iar cea de deasupra duce mai
departe istoria zbuciumata a lacasului. Din vechea biserica sunt pastrate doar
usile imparatesti si o candela, aflate la muzeul parochial din Eselnita.
Actuala manastire a primit hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si Sfanta Treime, fiind locul unde astazi traieste o obste de calugari.
